Pentru copii, jocul e un mod exprimare, e ceva natural și inerent; nimeni nu se mai întreabă azi „de ce se joacă copiii”. Dar, iată cum, din poveștile imaginate și dorințele spuse cu voce tare, ies la iveală adevăruri și dorințe ce ascund doruri imense și suferință. Și lacrimi. Despre acest bulgăr luminos, dar care se simte tot mai des însingurat vorbește spectacolul Extraterestrul care-și dorea ca amintire o pijama, montat de Ioan Brancu, la Teatrul Municipal „Matei Vișniec” din Suceava. Textul lui Matei Vișniec alătură două cosmosuri, unul micro, al detalii aici...
