La 35 de ani de la sângerosul decembrie 1989, ediția a XVII-a a Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași a adus în prim-plan tranziția – ca fenomen istoric, social, cultural și deopotrivă artistic. Cum e percepută Revoluția din ’89 la 3 decenii și jumătate distanță, cum au modelat anii de tranziție artele performative și ce spun acestea publicului detalii aici...

Un one woman show alert, cu umor British, penduland intre emotie, drama, comic, ridicol si grotesc, si care nu se sfieste sa provoace tabuurile de limbaj si sociale, Tea&Milk este o radiografie a unui tip de destin feminin pe care-l regasim adesea in lumea de azi. In spatele atitudinii sfidatoare, e tristete, insingurare, confruntarea cu ratarea si cu ce pare detalii aici...

Oltița Cîntec, curatorul Festivalului Internațional pentru Publicul Tânăr de la Iași, a tras biletul câștigător: a organizat un festival de amploare care a reunit producții foarte bune, spectaculoase, surprinzătoare, atât în spații clasice de joc, cât și în locații alternative. Noi, CULTURĂ’N ȘURĂ, am fost invitați la Grădina Botanică. Vremea nu ne-a permis să jucăm în aer liber, așa că detalii aici...

Remarcabilă interpretarea lui Ionuț Caras într-un spectacol care obligă la o calibrare perfectă a stărilor și a senzațiilor, mai mult o punere în fața „adevărului” construit prin eforturile zilnice ale omului de a ordona, de a oferi sens curgerii pe care o numim viață. Pornind de la nuvelele pirandelliene Roaba și Suflul, one-man show-ul readuce în discuție problemele și marile detalii aici...

            Puține spectacole reușesc să vorbească atât publicului tânăr și foarte tânăr, cât și publicului adult, într-un mod atât de frumos, elocvent, dar și jucăuș despre modul în care iau naștere marile opere cum a reușit să o facă spectacolul 20k leghe sub mări adus pe scenă de trupa Magic Puppet din Cluj-Napoca, în regia Adinei Lazăr. Complex construită, montarea detalii aici...

Spectacolul adus în scenă de echipa de actori de la Magic Puppet Cluj-Napoca nu reprezintă doar o imersiune în lumea fascinantă propusă de romanul lui Jules Verne, 20 000 de leghe sub mări, ci și o expunere vie a felului în care ia naștere un text și care-i sunt opreliștile, acestea fiind reimaginate dintr-o perspectivă modernă, compatibilă cu așteptările publicului detalii aici...

            O adaptare a piesei scrise de Carlo Goldoni, spectacolul Bădăranii, în regia lui Alexandru Dabija, adus pe scena festivalului de la Teatrul Nottara din București, poartă în substrat un puternic mesaj despre inechitățile sociale și culturale ale rolurilor de gen. În esență o comedie savuroasă, montarea  a stârnit nu de puține ori reacții și aplauze entuziaste duminică seară în detalii aici...

Cea de-a doua zi a festivalului a adus în fața publicului FITPTI 2024 și Cei visați (Die Geträumten), un film-experiment în regia lui Ruth Beckermann, construit în jurul schimbului de scrisori întreținut pe parcursul a 20 de ani între scriitorul Paul Celan și scriitoarea austriacă Ingeborg Bachmann. Ieșind din tiparele unui film documentar obișnuit, producția reușește o actualizare a poveștii detalii aici...

Corespondență specială (1)   M-am aflat în situația inedită de a transmite live un spectacol – Dansatorii – din cadrul festivalului pentru Publicul Tânăr Iași – cu permisiunea actorilor și a direcțiunii festivalului. Astrele s-au aliniat de la bun început: am cumpărat bilete de avion încă din luna martie exact pentru perioada festivalului: 3-10 octombrie 2024. Am văzut „foamea” și detalii aici...

Rareori ai ocazia în viață să vezi un spectacol în premieră, în același timp cu dramaturgul său. Anul acesta, se pare că am fost extra norocoasă, pentru că mi s-a întâmplat acest lucru de două ori. Cel mai recent, la spectacolul Casa Copiilor Imaginari, scris de Ioana Toloargă și regizat de Ana-Maria Țîrlea. Acest spectacol a avut premiera pe 29 detalii aici...

Am avut bucuria de a mă deconecta de la realitatea cotidiană prin intermediul spectacolului Două spade, un spectacol de mișcare, parte a modulului FITPTI dedicat producțiilor realizate de școli de teatru din țară și străinătate. Absolvenții specializării Actorie ai Facultății de Artă Teatrală, Coregrafică și Multimedia Chișinău își arată priceperea într-un spectacol care utilizează lupte scenice, mizând pe limbajul corporal, detalii aici...

Ați fost vreodată puși pe gânduri atât de profund de un „simplu” spectacol? Vi s-a întâmplat să intrați în sala de spectacol fără să știți absolut nimic despre ceea ce va urma? Sinceră să fiu, recomand din suflet acest exercițiu care vă poate lăsa cu gura căscată. Exact aceasta a fost experiența mea cu spectacolul Omul Pernă. Un spectacol cu detalii aici...

În Lăptic, regizorii Bogdan Untilă și Adriana Bordeanu aduc în fața spectatorilor „jumătatea feminină” și „jumătatea masculină”, restrânse simbolic la un număr de 4 personaje pentru fiecare dintre cele două tabere ce poartă pecetea unor stereotipuri funcționale și adânc înrădăcinate în mentalul colectiv. În ciuda delimitării rigide între cele două părți, ilustrată prin împărțirea spectacolului în două planuri, cel al detalii aici...

Una dintre activitățile mele preferate pentru a lua „o gură de aer” de la viața reală este vizionarea spectacolelor de teatru destinate copiilor. Astfel, redevin și eu copil. Pinocchio, o poveste cu care au crescut multe generații, reușește să ia o nouă formă cu ajutorul Teatrului „Căluțul de mare” din Constanța, ajungând și la sufletele copiilor de azi. Pe lângă detalii aici...

Teatrul Puck Cluj Napoca aduce la Iași spectacolul de păpuși Don Quijote, apropiind de copii, prin metode ingenioase și ilustrative, povestea marelui cavaler ce crede până la capăt în idealul său. Scena este gândită și construită pe mai multe planuri, astfel încât putem separa lumile pe care Don Quijote le accesează împreună cu celebrul său scutier, Sancho Panza. Aflați mereu detalii aici...

Spectacolul E adevărat, e adevărat, e adevărat! este semnalul de alarmă activat prin butoanele de panică ale unor întâmplări reale care s-au petrecut în secolul al XVII-lea. La Roma, în anul 1612, are loc procesul lui Agostino Tassi, în urma violării tinerei pictorițe Artemisia Gentileschi. Reconstruirea acestor întâmplări pe scenă, după mai bine de patru sute de ani, urmărește să detalii aici...

Mai mult decât titlul faimosului tablou al Artemisiei Gentileschi, Iudita îl decapitează pe Olofern este strigătul de luptă cu care spectacolul E adevărat, e adevărat, e adevărat ne înarmează și ne înzdrăvenește odată ce devenim părtași la confruntarea cu violența și abuzul, cu opresiunea și umilința, cu negarea și minimalizarea, cu nedreptățile îndurate de protagonistă și, dimpreună cu ea, de detalii aici...

Povești de viață și de moarte se țes între undele și frecvențele postului de radio Seaside Stories de la Constanța, singurul radio netoxic unde dedicația costă 15 lei. Pentru aceeași sumă un băiat primește o mamă de bătaie pe câmpul ce separă marea de oameni și melci. În timp ce coasta ruptă și cochiliile melcilor pâraie, 5 lei se dezlipesc detalii aici...

Spectacolele lui Radu Afrim lucrează întotdeauna cu stop-cadre de conștiință, cu stări explorate în profunzime, cu imagini și monologuri care halucinează și produc transpuneri complete în trăirile personajelor. Acest lucru se întâmplă și cu Seaside Stories, un spectacol compus din frânturi de povești (care alcătuiesc un întreg), care se completează până când devin variante ale uneia și aceleiași experiențe: vara detalii aici...

ONE MAN aproape SHOW, cu un scenariu scris și interpretat de Pavel Bartoș, reușește să facă transparente granițele dintre ficțiune și realitate, folosind inspirat biograficul pe care actorul îl tratează cu mult umor și ironie. Protagonistul își documentează atent viața încă de la începuturi, marcând etape care primesc o importanță majoră în conștiința. Pornind de la copilăria unde neajunsurile au detalii aici...

Regizat de Radu Afrim și adus vineri seară pe scena mare a Teatrului „Luceafărul” de către Teatrul de Stat Constanța, Seaside Stories, construit în jurul textelor lui Marius Chivu, ale Lavinicăi Mitu, Simonei Goșu, Ninei Cassian, Nicoletei Dabija, ale lui Tudor Ganea și ale lui Dan Alexe, se dezvăluie sub forma unui mozaic de povești culese de pe plaje însorite. detalii aici...

Spectacolul Douăsprezece feluri de a-ți ascuți colții ne aduce mai aproape de ideea artelor care se întrepătrund. Jonglând cu vizualul și auditivul, stimulează atenția micilor spectatori, Viviana Amaya spune în limba engleză povestea lui Elisandro, copilul care trăiește într-un univers al vampirilor și pentru care adaptarea la acesta pare imposibilă. Spectacolul mizează pe dimensiunea fantastică, captivantă a unei lumi cu detalii aici...

Există lucruri despre care nu ai voie să vorbești, întrebări despre tine la care trebuie să eviți să răspunzi: rădăcinile tale poloneze, tatăl tău nazist și scandalul antisemit în care ești implicată. Unde acestea se intersectează se naște un parcurs ce nu îți mai aparține ție, ci unui potențial posesor al premiului Nobel. Există subiecte despre care trebuie să vorbești detalii aici...

Chiar înainte de intrarea actorilor pe scenă, se poate observa cum decorul lucrează eficient, prin toate elementele sale, pentru crearea universului pe care spectacolul Neliniște îl construiește. Scena înfățișează o cameră din casa scriitoarei Ula Richter, cu obiecte de mobilier de un bleumarin electric și hipnotizant, care se adaugă la minimalismul elementelor scenografice.Aceste elemente reușesc să creeze întocmai o stare detalii aici...

Moartea este un concept dificil, un subiect greu de digerat și o realitate cruntă. Cei rămași în viață îi simt apăsarea, durerea, ireversibilitatea. După care, timpul ajută să treacă. Trecerea este apanajul vieții, nu al morții. În moarte, totul rămâne. Spectacolul „Întoarcerea acasă” ne prezintă această perspectivă și mai tulburătoare: cea a morților. Ca spectatori, suntem coborâți alături de ei detalii aici...

Spectacolul Asociației de Dezvoltare Personală „Grigore Popa” din București aduce pe scenă, cu sensibilitate, delicatețe, atenție și grijă față de public o istorisire despre o sămânță care crește, învață, evoluează pe toate planurile și se transformă într-o floare de toamnă târzie. Povestea curge ușor, iar copiii din sală știu că poate fi a oricui, învățând sau consolidând gânduri despre empatie, detalii aici...

„Șoptitorii” este ceea ce numesc eu un spectacol deplin: actori care umplu spațiul, un text bun (simplu rezolvat, cu fragmente din marii grei, de la Dumnezeu și Bradbury la Ion Creangă însuși), o viziune regizorală excentrică și cu sens și un spațiu în care spectatorii și actorii se confundă. Atâta că unii ascultă și privesc în timp ce ceilalți construiesc detalii aici...

Când ți-a șoptit cineva ceva la ureche ultima dată? Ei bine, mie mi s-a întâmplat la FITPTI unde l-am regăsit pe Stephen King alergând printr-un tub direct în timpan. Tonomate vii de istorie te invită să îți șoptească fragmente de literatură interzisă și îți reamintesc că cenzura nu e tocmai un capitol încheiat. Mi-am adus aminte de cartea Fahrenheit 451 detalii aici...

Gardenia lui Zoltán Balázs se aseamănă cu un escape room din care ai șanse minime de evadare. Personajele sunt captive într-o istorie repetitivă care își schimbă decorul, dar nu și deznodământul. Există oare o posibilitate de a găsi ieșirea? De a păcăli regulile ce trebuie urmate, dar care se dovedesc a fi capcane? Patru femei conectate prin sânge și istorie detalii aici...