Moartea este un concept dificil, un subiect greu de digerat și o realitate cruntă. Cei rămași în viață îi simt apăsarea, durerea, ireversibilitatea. După care, timpul ajută să treacă. Trecerea este apanajul vieții, nu al morții. În moarte, totul rămâne. Spectacolul „Întoarcerea acasă” ne prezintă această perspectivă și mai tulburătoare: cea a morților. Ca spectatori, suntem coborâți alături de ei detalii aici...

Spectacolul Asociației de Dezvoltare Personală „Grigore Popa” din București aduce pe scenă, cu sensibilitate, delicatețe, atenție și grijă față de public o istorisire despre o sămânță care crește, învață, evoluează pe toate planurile și se transformă într-o floare de toamnă târzie. Povestea curge ușor, iar copiii din sală știu că poate fi a oricui, învățând sau consolidând gânduri despre empatie, detalii aici...

„Șoptitorii” este ceea ce numesc eu un spectacol deplin: actori care umplu spațiul, un text bun (simplu rezolvat, cu fragmente din marii grei, de la Dumnezeu și Bradbury la Ion Creangă însuși), o viziune regizorală excentrică și cu sens și un spațiu în care spectatorii și actorii se confundă. Atâta că unii ascultă și privesc în timp ce ceilalți construiesc detalii aici...

Când ți-a șoptit cineva ceva la ureche ultima dată? Ei bine, mie mi s-a întâmplat la FITPTI unde l-am regăsit pe Stephen King alergând printr-un tub direct în timpan. Tonomate vii de istorie te invită să îți șoptească fragmente de literatură interzisă și îți reamintesc că cenzura nu e tocmai un capitol încheiat. Mi-am adus aminte de cartea Fahrenheit 451 detalii aici...

Gardenia lui Zoltán Balázs se aseamănă cu un escape room din care ai șanse minime de evadare. Personajele sunt captive într-o istorie repetitivă care își schimbă decorul, dar nu și deznodământul. Există oare o posibilitate de a găsi ieșirea? De a păcăli regulile ce trebuie urmate, dar care se dovedesc a fi capcane? Patru femei conectate prin sânge și istorie detalii aici...

Fie că îl vizionezi (de) la Timișoara sau (de) la Iași „Turnul. #Următorul nivel” se vede la fel: prin intermediul headset-ului Oculus. Și odată intrat în spațiul VR al spectacolului accesăm un nou tărâm pe cât de neexploatat încă în spațiul românesc (atât real cât și virtual), pe atât de fascinant. Regizat de Alex Mihăescu, pe un text scris alături detalii aici...

Din punctul meu de vedere, Zoltán Balázs este de departe unul dintre cei mai interesanți regizori. Gardenia, spectacolul montat la Teatrul Odeon, motivează perfect afirmația mea. Textul care stă la baza montării poate fi considerat un studiu transgenerațional, care își începe desfășurarea în secolul XX, wake-up callerul occidentului. Femeia 1 se îndrăgostește de un colonel, dar societatea o respinge, soțul detalii aici...

Credit photo: Luana Popa și Dinel Teodorescu...

Credit photo: Luana Popa și Dinel Teodorescu...

Într-o dimineață de duminică, atunci când unii dintre noi încă își mai dormeau somnul de frumusețe, esplanada Teatrului „Luceafărul” răsuna de muzică și hohote de râs. De la copiii pe care părinții îi aduceau la spectacol, până la seniorii care au fost atrași, cu sau fără voia lor în „capcana” spectacolului, cu toții râdeam din tot sufletul la spectacolul de detalii aici...

De câte ori nu am stat într-o gară oarecare în așteptarea unui tren care are grijă să întârzie destul, încât imaginația să ni se activeze? În Stația clovnilor, un domn afabil și în vârstă așteaptă un tren, doar el și ceasul care se grăbește pe măsură ce călătorul își pierde răbdarea. Acele ceasornicului merg în față și în spate spre detalii aici...

Trăim într-un secol în care mâncarea a devenit supra-ambalată, extrem de procesată, iar fructele și legumele nu sunt niciodată suficiente în farfuriile noastre. Așadar, regândirea dietelor devine încet-încet o nevoie, alături de stârnirea interesului (și a poftei, de ce nu?) celor mici pentru simplitate și hrană sănătoasă. Și cine-ar fi crezut că fructele și legumele pot străluci pe scenă? Teatrul detalii aici...

În sufrageria universală a lui Caragiale, rufele se spală în public, iar musafirii nepoftiți devin membri al familiei. „O noapte furtunoasă” în varianta celor de la Auăleu așterne subiecte importante sub o lupă inversă ce micșorează și ridiculizează pentru a atrage atenția. Politica e doar un exercițiu de dicție, masa poporului devine o piesă de mobilier din camera de zi, detalii aici...

Dacă m-ar ruga cineva să-i spun în câteva cuvinte cum a fost spectacolul Toată liniștea din lume de la Centrul de Teatru Educațional Replika, i-aș răspunde cu afirmația din titlu. Pe o platformă albă de aproximativ 2 m lățime pe 5 m lungime, o însoțim cu privirea pe Katia Pascariu, care interpretează o mamă singură a doi băieți de 16, detalii aici...

Îmi era dor de un spectacol de teatru care să îmi placă mie, dar să le placă și părinților mei. Nu, ei nu au fost în sală, dar sunt convins că „Grand Hostel Timișoara” ar putea să fie jucat cu mare succes peste tot în țară. Nu contează că nu înțelegi poantele cu pleșca sau nu știi străzile din orașul detalii aici...

Credit photo: Luana Popa...

Credit photo: Luana Popa și Dinel Teodorescu...

Credit photo: Luana Popa și Dinel Teodorescu...

Cât din viață ne-o petrecem într-un birou banal, tastând la un laptop care nu ne aparține? Cât pierdem cu lucruri nesemnificative și cât ratăm din ce este cu adevărat important? Pe cine alegem să judecăm în societatea (în) care ne-a(m) format? Tendința este deja de mult să mergem înainte, în orb, cu conformismul, rutina și munca depersonalizată. Și să-i privim detalii aici...

La sfârșitul anului 2013, cetățeni ucraineni încep să protesteze la Kiev ca urmare a suspendării procesului de aderare la Uniunea Europeană și a Acordului de Liber Schimb cu aceasta. Mișcarea va rămâne în istorie sub numele de Euromaidan. În 1 octombrie 2022, în cadrul Festivalului de Teatru pentru Publicul Tânăr din Iași are loc spectacolul Maidan Inferno țesut pe trei detalii aici...

Efectele de miraj și de magie nu sunt lesne de obținut pe scenă. Dar Uriașul egoist, premiera Teatrului „Luceafărul”, îi prilejuiește spectatorului întâlnirea cu ele. Cu Uriașul te învăluie o senzație de familiar, odată ce privirea stăruie asupra decorului (în care, cu ani în urmă, se găsea și spectacolul Prințul fericit). Actorii plutesc, aleargă până li se taie (și ți detalii aici...

Iubitori de clovni, următoarea oprire trebuie să fie la Mister Banana. E plin de energie, dar în niciun caz nu-i eclipsează pe micuții electroni (mă refer la copii, desigur) ce gravitează în jurul său. Are un microfon banană, din care mai și mușcă uneori, trei pălării roșii și ochelari prinși cu un elastic, pe care ți-i și împrumută dacă nu detalii aici...

Când eram mic, părinții mei erau exasperați de sutele de întrebări pe care le puneam. De la de ce câinii nu sunt verzi?, până la de ce am cinci degete la o mână? găseam mereu câteva deviații ale curiozității mele (care exploda peste tot). Nu apucau ei bine să-mi răspundă și să mă tempereze, că mai trecea o lună și detalii aici...

Jurnalul colorat ținut de George Roșu pe tot parcursul festivalului....

Este o încântare să fiu prezent la cea de-a XIV-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași. L-am savurat de fiecare dată (am fost dezamăgit că ediția de anul trecut a putut fi numai online). Teatrul online, pentru mine cel puțin, nu reușește să transmită emoția la fel ca cel live. De pildă, am încercat să văd detalii aici...

„Mai nobil e să-nduri în cuget, oare, Săgeţi şi praştii ale-ursitei rele” decât să evadezi în realități… ireale? Cam așa stau lucrurile în virtual reality, unde apar multiple întrebări cu de două ori mai multe variante de răspuns. Debutul pandemiei, când au fost închise lacătele porților teatrelor ale altor instituții de cultură, a accentuat căutările și numeroși creatori și-au pus detalii aici...

Cu toate că mă țin departe de turbulențele pandemice, nu am putut să nu ridic o sprânceană (ba chiar două!), observând titlul acestui spectacol: „Hapciu”. Pentru că sensibilitatea s-a acutizat în ultimii aproape doi ani și nu credeam să mai fie loc și pentru umor. Amarnic ne-am înșelat, și eu și cei care s-au îndoit la fel ca mine, pentru detalii aici...

Știam despre actorii Teatrului Municipal „Matei Vișniec” din Suceava că sunt talentați, știam și despre Fără Zahăr că împrăștie hohote de râs pe unde călătoresc, dar abia când am văzut spectacolul „PiSiCi” am aflat ce echipă bună fac aceștia. Evident, nu putea fi altfel la „PiSiCi 2”. Și, deși în cinematografie, primul film e mai mereu mai bun decât al detalii aici...