În sufrageria universală a lui Caragiale, rufele se spală în public, iar musafirii nepoftiți devin membri al familiei. „O noapte furtunoasă” în varianta celor de la Auăleu așterne subiecte importante sub o lupă inversă ce micșorează și ridiculizează pentru a atrage atenția. Politica e doar un exercițiu de dicție, masa poporului devine o piesă de mobilier din camera de zi, onoarea familiei e mai degrabă un tic verbal, iar uzul rațiunii pendulează haotic între ambiț și amor.

Fiecare personaj este o prelungire a comicului de situație care cârmuiește dintotdeauna lumea – martoră stă și întâmplarea de la Timișoara, unde trupa Auăleu a fost amendată de poliție în timpul unei reprezentații cu acest spectacol, pe motiv că deranjează liniștea publică. Cei 50 de decibeli depășiți (fapt demonstrat prin măsurători, după cum declară reclamantul) sunt exact fărâma de absurd care ne arată că Goe nu mai este copil, ci un adult în toată regula, la fel de enervant și gălăgios. Povestea însoțește cu fidelitate textul lui Caragiale, personajele și furtuna interioară ce guvernează viața fiecăruia, invitând spectatorul să contribuie la descâlcirea ițelor întortocheate.

În sufrageria familiei există un tablou al jupânului Dumitrache și al consoartei sale, Veta, care, în timpul unei ambuscade, cade de pe perete. Într-un moment de disperare, jupânul, zis și Inimă-rea, încearcă de mai multe ori să fixeze tabloul înapoi, la loc de cinste, iar atunci când încercarea eșuează, îl strânge în brațe și îl plimbă ca într-o paradă printre spectatori. Dincolo de hohotele de râs pe care le stârnește, această imagine este ilustrarea perfectă a omului care ține cu dinții de o situație pe care vrea cu orice chip să o controleze. Familia, demnitatea, cariera, politica, adulterul, masculinitatea și feminitatea sunt doar câteva din elementele pe care personajele încearcă să le dirijeze în ritmul propriu printre bulendre și în complicitatea luminii difuze a lumânărilor și a spectatorilor.

Sfârșitul spectacolului a fost marcat de mesajul pe care îl primisem în timpul reprezentației și care mă anunța că trenul în care se află studenții Facultății de Muzică și Teatru din Timișoara care urmează să joace la FITPTI a trecut peste o canapea aflată pe sine.

Curat Caragiale! Rezon!

Diana Katharina