La Iași și neclovnii devin clovni

De câte ori nu am stat într-o gară oarecare în așteptarea unui tren care are grijă să întârzie destul, încât imaginația să ni se activeze? În Stația clovnilor, un domn afabil și în vârstă așteaptă un tren, doar el și ceasul care se grăbește pe măsură ce călătorul își pierde răbdarea. Acele ceasornicului merg în față și în spate spre deliciul copiilor din sală. Dar ceasul devine lună, impiegatul devine clovn, ceasornicarii sunt un duo à la Stan și Bran, iar vânzătoarea de bilete – o domnișoară clovn simpatică și iubitoare. Mai trece și un înger clovn, pentru ca visul călătorului să fie total. După ce râzi cu și de câțiva oameni cu nas roșu simpatici, nu ai cum să nu te alături lor. Așa am făcut și noi, spectatorii, și călătorul. Uităm de viața cotidiană, de scopul așteptării și alunecăm pe toboganul ludic al simpaticilor clovni. Somnoroșii sunt prezenți și aici, mereu cu perna la purtător, căutând unde să își pună capul nederanjați de nimeni. Clovnul somnoros e savuros, jonglează cu perna, iar copii râd de el că adoarme pe obiecte chiar în mișcare. Călătorul e confuz în lumea aceasta liniștită, plasată sub semnul lunii, dar, ca orice ființă, cedează orice în fața dragostei. În această lume nouă, vânzătoarea de bilete devine o iubire posibilă, iar pupicul ei pe obraz îl deturnează din viitoarea sa călătorie și îl face un clovn adevărat.

Când nu joacă, actorii își păstrează personajele și asigură cu instrumente muzicale ambianța poveștii. Bineînțeles, în final vine trenul, dar călătorul renunță la el și alege să rămână în lumea poznașilor.

Mihai Gligan

advanced-floating-content-close-btnTeatrul Luceafărul Iași – 75 de ani de existență
Translate »