„Visul meu a fost să nu mai tac”.

Actrița Ecaterina Ilașciuc îi dă glas și suflet Anișoarei, o tânără din Republica Moldova care visează să devină actriță. Dintr-o familie disfuncțională de la sat, cu un tată alcoolic și o mamă care îi repetă întruna: ,,Nu mai jisa”, ajunge studentă la Litere. Tace și scrie într-un carnețel cu cheiță în timp ce își caută vocea, năzuind să fie pe scenă. Într-o societate în care trebuie să fie „cuminte și atât”, Anișoara devine o încurajare, o dovadă că poți ieși din tipare. Sufocată de o relație toxică, de mentalitățile limitate ale propriei familii, o întâlnește pe doamna Fodor și își găsește refugiul la cursurile ei. Învață nu doar o limbă străină, ci și cum să nu se abandoneze, cum să-și dea voie să viseze din nou și să nu mai poarte poverile trecutului. Astfel, fără susținerea familiei, cu certitudinea că profesoara ei, de Sus, o privește și e mândră de ea, ajunge studentă la teatru, în România. Pe scena la care visa încă din copilărie, frigul și frica nu se mai simt.

Singură pe scenă, într-o monodramă contemporană, Ecaterina Ilașciuc, cu graiul moldovenesc, ne îndeamnă să ne „dăm vocea mai tare”. Anișoara este o istorie despre maturizare, despre oamenii care ne dau „putere și curaj”, despre întâlnirile care ne vindecă și ne ajută să ne găsim vocea. A umple singură o scenă timp de o oră este o dovadă de dăruire. Spectatorul se transformă dintr-un simplu observator în confident. Anișoara este un spectacol necesar și profund contemporan, care emoționează până la lacrimi și care vă va urmări mult după ce aplauzele se vor opri.

Alma-Mariana Ciobanu