Cea de-a doua zi de festival a început în forță la Iași cu două spectacole pentru copii. Am fost înconjurați de zeci de copii care își exclamau în fel și chip admirația și uimirea și am gustat la fel de mult ca ei reprezentațiile, ba poate că un strop mai mult, dat fiind faptul că cei mici nu au fost atenți și la spectacolul pe care ei înșiși l-au făcut — în sală.

Povestea unui pescămăgăruș creează un univers în miniatură, în care locuiește un pescăruș cu ceva enigme despre propria-i identitate și care are un singur prieten, un măgăruș. Inocența și spiritul ludic mă fac să îmi aduc aminte de Pescărușul lui Livingstone, dorindu-mi să mai am pentru o clipă cinci ani și să pot gusta pe îndelete bucuria pe care Compania Ta Panta Fi Puppet Company, din Grecia a reușit să o aducă.

La fel de multă încântare am resimțit și la spectacolul Teatrului Nicolai Zykov, Moscova, Uriașul și ceilalți. Un singur păpușar care aduce la viață marionete, în momente savuroase, pe un background sonor arhicunoscut. Cincizeci de minute de încântare, în care, recunosc, aproape că mi-aș fi dorit și eu să ating (cum au făcut-o copiii) una dintre marionetele care-și făcea show-ul pe muzica Gloriei Gaynor.

Morala? Un spectacol pentru copii s-ar putea să îți aducă mai mult decât te-ai fi așteptat. La urma urmei, în inima fiecăruia dintre noi doarme iepurește un pitic ce tânjește să mai iasă din când în când la iveală.

Oana Ungureanu