Este o încântare să fiu prezent la cea de-a XIV-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași. L-am savurat de fiecare dată (am fost dezamăgit că ediția de anul trecut a putut fi numai online). Teatrul online, pentru mine cel puțin, nu reușește să transmită emoția la fel ca cel live. De pildă, am încercat să văd „Oameni și cartofi”, în regia lui Radu Afrim, anul trecut, dar am renunțat după prima jumătate de oră. Altfel, în sală, cu siguranță ar fi fost un alt spectacol. Cred că cel mai mult în festival mi-a plăcut „Metoda” (de la Teatrul Nottara) pentru intrigă, și i-am aplaudat din inimă pe prietenii mei de la Teatrul Tineretului Piatra Neamț cu „O ladă”, pentru că au fost geniali.

Să fii spectator de teatru presupune o predispoziție către introspecție ulterioară, și, de multe ori, după spectacol, stăm și discutăm despre simboluri, despre ce a însemnat pentru fiecare dintre noi un detaliu de scenografie sau o secvență din coloana sonoră.

Cred că sunt un spectator fidel al FITPTI pentru că mă intrigă expresia „pentru publicul tânăr”, iar eu nu mai sunt chiar tânăr. Lăsând gluma la o parte, vin aici pentru că-mi place mix-ul acesta de evenimente indoor – outdoor, îmi plac experimentele de orice fel și faptul că este un festival la care poate participa toată familia, bineînțeles pe secvențe diferite. E un festival cu o energie aparte, cu public educat și cu o organizare impecabilă.

Să ne vedem cu bine la anul!

Mulțumesc!

Mihai Stoica