Orașul ca NOI

Ce este orașul? Clădirile sale, gropile, gândacii de bucătărie,

oamenii grăbiți spre muncă, corporatiștii, agitație pe post de copilărie?

Ura din jur, nemulțumiții din trafic, baba de la doi,

bârfitorii de la parter? Homeless-ul din boxă? Orașul este un mare… guuuuuNOOOOOI!

Așa am ieșit azi-noapte de la Teatru pentru insomniaci, încercând să pun în rime tot ce era în jurul meu.

Spectacolul Orașul montat la Teatrul „Luceafărul” Iași, pe versurile încântătoare, după cum ne-a obișnuit demult, ale lui Bobi Dumitraș este antrenant și vesel, ironic,

oximoronic

și paradoxal. Este o punere în scenă după o idee a Oltiței Cîntec, realizată impecabil și cântată cald  și voios de 4 actrițe simpatice și jucăușe. Vizual, spectacolul debordează de acele mici detalii ce nu-ți lasă mintea să se odihnească; m-a atins jocul de tetris cu clădiri proiectat, am închis ochii și mi-am văzut cartierul plin de blocuri, căci orice spațiu verde urban e un teren de construit.

Și jupuit!

Linia muzicală este prietenoasă, versurile bine rimate și ritmate, nu doar la nivel de formă, Orașul este o înșiruire de povești care nu cred să fi omis ceva.

Halva!

Am intrat atât de mult în film, că îmi tot venea să intervin. Dar rolurile erau ocupate!

Luate!

Îmi cer scuze pentru acest Tour(ime)ette dobândit.

Sper să țină pân’ la infinit!

Carmen Tărniceru

Translate »