Oraș, deci exist!

Spectatorii aflați la Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr au avut parte un tur ghidat al Orașul(ui) întemeiat la Teatrul Luceafărul din Iași la inițiativa criticului de teatru Oltița Cîntec, în colaborare cu Bobo Burlăcianu și Bobi Dumitraș. E un oraș ca toate celelalte, cu bune și rele, cu clevetitori de profesie și corporatiști dresați, cu gândaci frezați și autobuze burdușite.

Zona de periferie e mereu fruntașă și în pas cu moda –  se construiește mai tot timpul, iar aici trăiesc cei mai activi civic cetățeni. La antipodul oamenilor cu inițiative sunt corporatiștii plictisiți și plafonați în „uniformă” –  costumul și cămașa – al căror target este „optimismul”. Nici copiii nu au o rutină diferită de cea a angajaților din multinaționale. Viața lor se împarte între meditații și diferitele activități la care sunt trimiși de către părinți pentru a-și optimiza potențialul. Obosiți, ei compară spațiul lor de joacă cu un cerc vicios.

Pentru aceia veniți din mediul rural, Orașul este extrem de generos. Într-o scrisoare trimisă mamei, fiica povestește cu entuziasm despre prima beție, primele petreceri și noul tatuaj. Proaspăta studentă menționează, printre rânduri, urgenta sa nevoie de a-și reînnoi garderoba pentru că deh, viața în citadelă este plină de pretenții. Ar fi spus-o, cu siguranță, și René Descartes dacă ar fi trăit vremurile actuale că legitimarea se face prin „cumpăr, deci exist”.

N-au rămas neatinse nici amintirile mele din liceu când eram nevoită să recit mecanic din scrierile vreunui critic. În Orașul, elevii parcurg cu rigurozitate pagini din scriitorii români ale căror opere sunt răstălmăcite în fel și chip. La final, însă, totul se rezumă la statui. Fără mâini sau picioare, pe socluri sau doar busturi, statuile sunt fragmente incomplete ale unor personalități care nici măcar nu mai îndeplinesc un rol comemorativ, ci devin loc de popas pentru păsări.

Regenerarea urbană este un proces complex, continuu și cu tonalități diverse. Același proces a fost traversat și în pregătirea acestei montări. Actrițele Carmen Mihalache, Liliana Mavriș Vârlan, Beatrice Volbea și Elena Zmuncilă au învățat să folosească diferite instrumente, să își sincronizeze vocile și să frazeze impecabil jocuri de cuvinte. Spectacolul-concert a fost acompaniat de proiecții extrem de bine realizate de Andrei Botnaru, care semnează, de altfel, și scenografia.

Iubești sau nu orașul, el devine parte din organismul tău și te acompaniază zi de zi, cu metehnele-i obișnuite, în dansul ăsta nebun prin viață și prin gropi.

Diana Katharina

Translate »