Fluturii sunt insecte condiționate social

Când am acceptat să fac parte din distribuția spectacolul „Fluturii sunt liberi”, regizat de Ana Maria Ursu la Teatrul Basca, mi-am zis: „personajul ăsta are să-mi mănânce zilele”. Pentru că, în general, mintea ne e doar la ceea ce avem noi de făcut, la ce ne preocupă pe noi, la ce NE privește. Nu la CE ne privește. Sau mai bine zis cine. Și, când mi-am dat seama că publicul nostru este altul decât cel convențional, o nouă lume s-a deschis în fața mea. Și pentru prima dată nu m-am mai gândit atât de mult la mine în raport cu spectacolul. Nu spun că așa trebuie să fie, ci doar că e un drum mai puțin bătătorit și merită mai mulți călători. Însă, dincolo de teatrul în sine, de spectacol, de replici, de recuzită, am înțeles ceva cu adevărat important despre public. Spectatorul nostru are alte nevoi, alte posibilități, care, în ciuda aparențelor, nu sunt un impediment, ci oportunități ce se cer puse în valoare.

De asemenea, am învățat mai multe despre nevoile culturale ale acestei comunități (cea cu dizabilități de auz) la care societatea nu se raportează așa s-ar cuveni. Teatrul – și orice altă sursă și formă de cultură – nu trebuie să fie un privilegiu. Un „ceva” de care te bucuri doar în anumite condiții. Sau dacă îndeplinești anumite condiții. Spre norocul nostru, teatrul nu are astfel de condiționări. Doar dacă i le trasăm noi.

Spectacolele săptămânii »»»

Cumpărați online bilete cu locuri »»»

Facebook Teatrul Luceafărul Iași »»»

Translate »