Nu cu mult înainte de invazia bruscă a limbajului emoticonizat, i-am trimis mamei mele nişte mesaje care la final conţineau faţa galbenă cu buze ţuguiate ce sugera un pupic. După un timp mi-a spus că a observat cum mesajele mele se încheie de fiecare dată cu nişte semne pe care telefonul ei deloc smart, nu le descifrează. I-am arătat atunci cum se vede din lumea telefonului meu pupicul pe care mama l-a denumit  „faţa cu pusi la gură”.

Nu doar că insectarul de emoticoane a economisit exprimarea unor stări, dar s-a şi transformat într-un tip de ritual zilnic care presupune conversații uşor de derulat în contextul vitezei cotidiene. Regizorul-coregraf Gigi Căciuleanu, disecă plin de umor această funcţie economică şi totodată dinamică a semnelor. Cei patru actori-dansatori reuşesc prin mişcările lor, când la unison, când individuale, să redea năvodul complex al trăirilor interioare traduse prin emoji.

Ca şi dansul ele devin o modalitate universală de expresie interioară, ce reuşeşte să descrie fără cuvinte, depăşind astfel graniţele de limbă. Mişcarea şi semnul se reunesc sub auspiciile lui Gigi Căciuleanu, însumând o serie de intensităţi variate ale mecanismului emoţional, exprimate printr-un limbaj contemporan comprimat.

Variaţiile muzicale şi fundalul animat completează viziunea ludică şi raportarea relaxată faţă de aceste pictograme care ameninţă cu dispariţia cuvântului. Spectacolul nu sugerează o exterminare a limbajului, ci vorbește despre adaptarea canalelor de comunicare la contextul social actual.

#emojiplay este o hartă decodată, ce radiografiază comunicarea actuală, echilibrând teama de amuțire printr-o abordare jucăuşă şi graţioasă în acelaşi timp. Rafinamentul mişcărilor conferă o oarecare validitate acestui tip de limbaj, însă mimica şi jocul actoricesc îi subliniază caracterul limitat.

„Faţa cu pusi la gură” este cu siguranţă o modalitate rapidă de a spune te pup, însă cuvântul şi gestul dețin încă supremaţia.

Diana Katharina