FITPTI este în plină desfășurare și aduce în Iași un curcubeu de evenimente diverse, proaspete, vivante.
Aseară am fost la Deșteptarea – Teatrul Regina Maria din Oradea. Un spectacol aparte, ieșit din tiparele obișnuite ale scenei, o legătură directă între viața de pe scenă și cea reală, între generația adolescenților și cea a adulților, între pozițiile și rolurile diferite din societate și familie și mai ales despre un subiect extrem de serios: deep-fake-ul și consecințele lui devastatoare.
În primul rând trebuie menționat că este un spectacol jucat de adolescenți „obișnuiți”, nu numai de actori sau elevi ai unor licee de artă (totuși cu legături în lumea artistică). Astfel, oricine s-a putut identifica mult mai ușor cu personajele ce devin foarte apropiate, toți s-au gândit la cineva cunoscut, cel mai adesea la propriii copii. Asta în cazul adulților pentru că adolescenții din sală s-au recunoscut instantaneu în toate dialogurile amețitoare duse în online, cu termeni ce aveau nevoie de traducere pentru profani.
Păcat că sala teatrului „Luceafărul” nu a fost plină pentru că spectacolul îmbracă o formă foarte atractivă pentru public, mai ales mai ales pentru cel tânăr.
Totul mi s-a părut un must see nu numai pentru regie și actori cât pentru LECȚIILE pe care le oferă.
Adolescenții învață din acest spectacol că în vâltoarea emoțiilor ce îi bulversează teribil există totuși elemente pe care pot să se sprijine: prietenia, iubirea, creativitatea și, poate, un strop de deconectare de la lumea virtuală. În lumea lor bombardată de acțiune, viteză, fake, bullying, hărțuire, conținut media obscen etc. ei trebuie și pot să supraviețuiască!
Părinții învață că adolescenții lor sunt prinși într-un torent emoțional îngrozitor și că lupta lor pentru afirmare și validare îmbracă forme aproape de neînțeles. Limbajul mai dur, uneori licențios, sutele de acronime, englezismele și elementele de jargon le pot da bătăi de cap adulților neavizați (eu am avut nevoie de vreo două traduceri, dar am avut, din fericire, un adolescent cu mine).
Și mai ales părinții învață din acest spectacol că trebuie să își susțină adolescenții în drumul lor dificil spre maturitate. Trebuie să le ofere toată încrederea, să îi iubească, să îi protejeze și să aibă puțină (sau mai multă) răbdare. Totul va fi bine.
Cât despre profesori, școală și consilieri, rolul lor în dinamica poveștii pare minim, la fel ca impactul lor real (în majoritatea cazurilor) în viața adolescenților.
Vedem mai puțină prezență și implicare, dar mai multă obtuzitate, superficialitate, ipocrizie, indiferență, formalism, chiar obscurantism. Iar ei ar trebui să fie primii care să vadă și să promoveze acest spectacol.
Remarcabil conceptul, spectacolul se joacă practic în mijlocul publicului, făcând totul să pară un reality-show de bună calitate.
La final a existat o sesiune interesantă de Q&A, prima din toate la care am asistat la care publicul a fost chiar foarte implicat, întrecându-se în impresii și opinii despre subiect.
Deșteptarea este un spectacol care schimbă tipare și pune o lumină orbitoare pe relațiile adolescenților cu ei înșiși, cu adulții din viața lor și cu lumea asta tot mai deep fake.
Bravo! Chapeau!
Cristina Tapliuc
(text preluat de pe grupul Mergem la teatru)
