Cât din viață ne-o petrecem într-un birou banal, tastând la un laptop care nu ne aparține? Cât pierdem cu lucruri nesemnificative și cât ratăm din ce este cu adevărat important? Pe cine alegem să judecăm în societatea (în) care ne-a(m) format?

Tendința este deja de mult să mergem înainte, în orb, cu conformismul, rutina și munca depersonalizată. Și să-i privim de sus pe cei care aleg să nu o facă, care aleg să fie liberi. Teatrul Puck din Cluj Napoca pune în scenă o astfel de idee, într-un mod pe cât de inedit pe atât de amuzant. Să așezi un cuib de păsări pe capul unui biet funcționar este la fel de ieșit în comun ca și când te-ai trezi din somnul comod al obedienței într-o bruscă apreciere a regăsirii spiritului, familiei și afecțiunii. Când ochii se deschid și curajul se strecoară în viață ascuns în haine de libertate, simți poate că s-a cuibărit pe capul tău adevăratul sens al vieții, care, orice formă ar avea, își va lua zborul și te va lua cu el.

Asta mi-a spus mie un spectacol în care un tată vine acasă într-o bună zi cu o pasăre vie pe post de pălărie. Sunt tare curioasă ce le-a spus copiilor din sală.

Carmen Tărniceru