Sunt rare momentele în care un adult se mai poate simți ca un copil privind un spectacol de teatru de păpuși. Poate și pentru că noi, așa-zișii oameni mari, acceptăm cu ceva mai multă greutate convențiile teatrului de marionete. Dar cum se face că, din vreme-n timp, ni se întâmplă să rămânem cu ochii pironiți și sticloși la ceea ce se petrece deasupra paravanului scenei? Probabil că, dincolo de modalitățile de expresie ale actorilor-păpușari și gustul fiecăruia, mai există un ingredient ce pare îngrijorător de absent în teatru în ultima vreme: bucuria jocului. Cele 11 povești de iubire din spectacolul Aici, acolo și pretutindeni, inspirate din diverse culturi ale lumii, acompaniate de muzica folclorică specifică fiecăreia dintre ele, mi-au readus în suflet această bucurie, aproape uitată printre faldurile minții. Încântarea de-a lua parte la bucuria de a (se) juca, prezentă în reprezentația celor doi actori ai Teatrului Trio Burgas din Bulgaria. Simplitatea și inventivitatea, diversele forme de păpușărie și jovialitatea m-au cucerit de la o distanță de un etaj (dată fiind locația în care s-a jucat) și mi-au amintit că iubirea și teatrul sunt universale și pot vorbi pe înțelesul tuturor. Sau, cel puțin, așa ar trebui să fie.

Jasmina Mitrici