20k leghe sub mări – capodopera in the making

            Puține spectacole reușesc să vorbească atât publicului tânăr și foarte tânăr, cât și publicului adult, într-un mod atât de frumos, elocvent, dar și jucăuș despre modul în care iau naștere marile opere cum a reușit să o facă spectacolul 20k leghe sub mări adus pe scenă de trupa Magic Puppet din Cluj-Napoca, în regia Adinei Lazăr.

Complex construită, montarea ne face să ne conștientizăm experiența participării la actul artistic, propria imersiune în spectacol, propunându-ne un traseu (în sensul cel mai literal posibil) în interiorul operei și al laboratorului de creație al acesteia: jocul a început spontan în foaierul teatrului, urmând ca abia mai târziu, ghidați de poveste și de actori, publicului să i se permită ocuparea locului tradițional de spectator în sală. Acest element regizoral inedit a adăugat profunzime mesajului transmis ca ars poetica, completat la perfecție de cele trei straturi care ne sunt, unul câte unul, dezvăluite. În primul plan, Jules Verne își creează, atent sfătuit de editorul său vizionar, noua capodoperă literară, ale cărei personaje prind viață și se modifică, sunt rescrise din mers, în funcție de indicațiile editoriale, chiar sub ochii noștri, în cel de-al doilea plan de desfășurare a acțiunii. Al treilea și poate cel mai spectaculos strat de imersiune în operă se dezvăluie ori de câte ori hubloul vestitului submarin Nautilus se deschide către o lume subacvatică în care personajelor interpretate de Andreea Ajtai, Dragoș Lupău, Oana Tămaș și Florin Suciu le iau locul proiecțiile, dublurile sub forma păpușilor.

Muzica și luminile reușesc să recreeze și să imprime de la un capăt la altul al spectacolului atmosfera plină de suspans a unei misterioase expediții în adâncurile nesfârșite ale oceanului, iar decorurile cu un vag iz steampunk fac cu adevărat cinste unei actualizări a personajului care a fost Jules Verne și a imaginarului acestuia. De asemenea, plăcut surprinzător este faptul că, în ciuda racordării la o epocă cu standarde sociale și culturale diferite, spectacolul  nu face rabat de la încercarea constantă de a re-pune în temă și a aduce în discuție de pe poziții actuale, progresiste, aspecte precum emanciparea femeilor, problema colonialismului, sau a omului-cuceritor împotriva naturii – pe care le-am găsit cât se poate de proaspăt înfățișate și care constituie un punct tare incontestabil al spectacolului.

Andrada Strugaru

advanced-floating-content-close-btnTeatrul Luceafărul Iași – 75 de ani de existență
Translate »