Povești lichide: practici de adaptare și rescriere în teatrul contemporan

VINERI, 6 octombrie, orele 10-18 (Sala Ferdinand, UAIC) și SÂMBĂTĂ, 7 octombrie, orele 10-18 (Sala Ferdinand, UAIC)

Universitatea „Alexandru Ioan Cuzaˮ din Iași, Universitatea Națională de Arte „George Enescuˮ și Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași (FITPTI)

Colocviul internațional

Povești lichide: practici de adaptare și rescriere în teatrul contemporan

În teatru, noțiunile de adaptare și rescriere sunt deosebit de fluide, desemnând practici diverse, de la traduceri transgresive la (trad)adaptări, la reciclarea metateatrală și la texte sau spectacole parțial bazate pe alte texte. Operele derivate sunt rezultatul unor interacțiuni complexe între modificări textuale și scenice, care pun în evidență atât dependența structurală față de opera sursă cât și ambiția de a propune o lectură critică. Colocviul internațional „Povești lichide: practici de adaptare și rescriere în teatrul contemporan” își propune să identifice direcții și strategii în estetica narativă a acestei practici culturale. Care sunt textele pe care teatrul contemporan le adaptează cel mai adesea? Când putem spune că un spectacol este suficient de autonom față de textul pus în scenă pentru a fi considerat o operă nouă? Ce statut are textul într-o adaptare scenică? Putem vorbi despre o delimitare clară între o adaptare scenică și una textuală, între o adaptare și o rescriere?

Participă cercetători din Franța, Marea Britanie, Algeria, România, Turcia, Ucraina.

International Conference

Liquid Stories: practices of adaptation and rewriting in contemporary theatre

In theatre and performance, the notions of adaptation and rewriting appear as particularly fluid and prolific, designating practices as diverse as transgressive translations, (trad)adaptations, adaptive performances, metatheatrical recycling or performances loosely based on former texts. Derived works are the result of complex interweavings between textual and scenic alterations, which put forward both their structural dependence on the source work and the ambition of reading it critically. The “Liquid stories: practices of adaptation and rewriting in contemporary theatre” international conference aims to identify patterns and turns in the narrative aesthetics of this cultural practice. What texts does contemporary theatre most often engage with? When does a text become sufficiently autonomous from the staged text, so that it can be considered a new work? What is the status of the text in a stage adaptation? Is there a clear-cut line between a stage adaptation and a dramatic adaptation, or between an adaptation and a rewriting?

descărcați programul »»»