Lansare de carte

Marți, 8 octombrie, ora 13, sala mică: lansare carte Drama și teatrul francofon. Antologia Forme ale exilului, forme ale rătăcirii

Antologia Forme ale exilului, forme ale rătăcirii vizează, la nivel metaforic, o explorare diversificată a formelor de alienare specifice individului contemporan care se confruntă fie cu capriciile unei politici distructive, cu demonul ideologic religios extremist, cu povara unei tradiții barbare ori cu rețele subterane care privilegiază forme monstruoase de abuz fizic și emoțional. Deși marea realizare a acestui proiect editorial vizează, în special, promovarea spațiului african, toate cele șapte nume ce se regăsesc în aceste pagini fac parte din vârfurile de lance ale literaturii dramatice francofone actuale.

Piesele semnate de Gustave Akakpo, Edouard Elvis Bvouma și Koffi Kwahulé aderă la o strategie stilistică recognoscibilă în majoritatea textelor dramatice africane ce vizează un racursi la fondul mitic, folcloric al imaginarului african, propunând un fel de estetică a eufemizării coordonatelor definitorii pentru individ. Discursul despre sexualitate, în special, trece printr-un proces de distilare extremă, devenind un prilej de evocare a proceselor biologice prin intermediul unor metafore sprijinite pe elemente preluate din universul animal și vegetal înconjurător. Într-un prezent literar occidentalizat guvernat, dimpotrivă, de principiile unei declamări viscerale, stridente împinse până la limita obscenului, sensibilitatea africană își păstrează o oarecare inocență, transformând-și tabuurile în tot atâtea ocazii de a explora luxurianța unui limbaj de un erotism intens și (paradoxal) evaziv.

La polul opus acestei tendințe se plasează monologul scris de Emma Haché care, dorind să surprindă cu autenticitate calvarul unei fete obligate să se prostitueze, apelează deseori la principiile unui limbaj exorcizator, menit să scurtcircuiteze sensibilitatea pudibonzilor.

Dramaturgii Edouard Elvis Bvouma, Aristide Tarnagda și Marine Bachelot Nguyen fac referiri la un context istoric real (contextul socio-politic al Africii moderne, respectiv al Franței de la jumătatea secolului trecut), cu un impact mai degrabă local a cărui înțelegere adecvată depășește perimetrul strict al textelor. Evident, aceste piese nu se doresc a fi niște lecții de istorie, vizând implicit o familiarizare preexistentă a cititorului cu contextele puse în relief, fără ca această necunoaștere să împiedice impactul emoțional provocat de lectură.

Textul Danielei Ginevro este inedit sub aspect formal, structura scenelor urmând deseori principiile unui limbaj cinematografic, vizual, secvențial, fragmentar, desprins din imaginarul și referințele culturale existente în filmele americane, cu accente de thriller.

În ciuda punctelor de convergență tematică definite de titlul generic al volumul prezent, selecția care a stat la baza acestei antologii a vizat și o componentă formală, o diversitate stilistică cât mai largă, de la monologuri declamate de copii sau adulți, bărbați sau femei, la structuri ce se apropie de forma clasică sau de exigențele unor ample poeme vizuale.