1-9 octombrie, ora 10-22 (foyer etaj Teatrul Luceafărul):
Expoziție foto NOD ÎN CINCI
„Îmbrăcată elegant, o femeie culege flori de pe scenă. Cu corpul gol, de o frumusețe sculpturală, o alta este amenințată de un bărbat care toarnă benzină peste ea. Altele, în chip de spiridușe, și-au găsit lăcașul într-o piramidă transparentă. O alta s-a integrat într-un decor vegetal, de vis. Câteva corpuri eterice plutesc suspendate în aer. Într-un peisaj de pictură academică, dintr-o epocă apusă, o altă femeie trage cu sete din țigară…
Femei în diferite ipostaze și în diferite epoci. Cu gesturi diferite și atitudini diferite, de la frumusețe clasică la activism. De la vis la revendicare. De la iluzie și grație la umilință și pericol. Când am început să selectez fotografiile pentru expoziția însoțitoare a volumului Nod în cinci. Câteva abordări în teatru, nu intenționam o expoziție tematică. Așa cum în volum nu mi-am propus să urmăresc ce anume îi leagă pe creatorii analizați, ci să subliniez tocmai diversitatea în care evoluează teatrul românesc contemporan, nici expoziția nu era menită să trateze un singur subiect. Dar iată că expresivitatea ipostazelor feminine au făcut ca încet-încet femeia să ocupe prim-planul.″ Cristina Rusiecki
Five-turn Knot Exhibition
″Dressed elegantly, a woman picks flowers from the stage. With her naked, sculpturally beautiful body, another is threatened by a man pouring petrol over her. Others, in the guise of elves, have found their home in a transparent pyramid. Another has integrated itself into a dreamy, vegetal setting. Several ethereal bodies float suspended in the air. In a landscape of academic painting from a bygone era, another woman takes a thirsty drag from her cigarette…
Women in different poses in different eras. With different gestures and different attitudes, from classical beauty to activism. From dream to claim. From illusion and grace to humility and danger. When I began selecting photographs for the accompanying exhibition of the volume Five-Turn Knot. Some Approaches in Theatre, I did not intend to have a thematic exhibition. Just as in the volume I didn‵t set out to follow what exactly links the creators analysed, but to highlight precisely the diverse direction in which contemporary Romanian theatre evolves, the exhibition was not intended to deal with a single subject either. But the expressiveness of the feminine portrayals has slowly made the woman″ Cristina Rusiecki