Unele spectacole nu sunt făcute să fie văzute de anumite persoane. Așa cum se specifică vârsta minimă sau aproximativă la câteva dintre ele, așa ar trebui să te avertizeze și în legătură cu alte categorii. De exemplu, pseudo-feministele de vârstă mijlocie din Banat (sau alte zone) nu au ce căuta în sală la Moș Nichifor montat la Teatrul Act din București. Mi-a fost greu să văd pe scenă o muiere proastă, fie ea și un personaj de-al lui Creangă (altul!), dusă de nas de limbajul neaoș, rasisto-misogin al unui bătrân pervers care le știe pe toate și căruia, scuzați-mă fetelor, „(m)i-au plăcut întotdeauna iepele tinere”.

În fine, pe scurt, Moș Nichifor o transportă pe jupâneșica Malca și catrafusele acesteia, de la socru-său la bărbatu-său, drum de câteva ore. Spectacol destul de static, petrecut pe capră (sic) în căruța moșului, bazat exclusiv pe text și pe jocul actoricesc, natural și asumat, de altfel. O fraierește rapid și petrece noaptea cu ea în pădure. Fata pică, moșul „marchează” și trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți. Ea mai mult, el mai puțin, că deh, Moș nu era numele de familie.

Carmen Tărniceru