Sceptică… și cu o doză de anxietate față de clovni am ajuns la spectacolul Katastrofa Clown venit din Italia. Reprezentația nu numai că nu a fost o catastrofă, ba mai mult, mi-a și vindecat spaimele în ceea ce privește omuleții agitați cu nas roșu. Un amestec de giumbușlucuri, balonașe de săpun și magie a încântat timp de 40 de minute copiii și adulții din incinta mall-ului Palas. Unul dintre cele mai savuroase momente a fost crearea unui meci de box, care a angrenat o parte din public în joc (oameni au devenit stâlpi pentru ring, maseuri, asistenți, anunțau sonor începutul meciului sau defilau grațios pentru a semnala numărul rundei). Oamenii aleși aleator au îndeplinit cu brio indicațiile mai mult onomatopeice ale clovnului, contribuind la râsul zgomotos al celor mari și mici. Am rămas impresionată de publicul ieșean, extrem de deschis, cu un sănătos simț al umorului.
A două zi, am avut parte de întâlniri cu o cultură mult mai așezată, mai tehnică și riguroasă. Petrecerea păpușilor chineze a fost pentru mine o lecție de îndemânare și răbdare. Încă de la început am rămas fascinată de numărul sforilor (30!) care făceau păpușile manevrabile și de dibăcia cu care Cheung Chun-Fai le mânuia. Au fost prezentate și exerciții de îndemânare pe care publicul era invitat să le reproducă… sau, mai bine zis, să încerce să le reproducă.
Înspre seară, același tipar riguros, l-am regăsit și în spectacolul de Marionete vietnameze pe apă. Dragoni, pești și figurine de tot felul, se mișcau pe suprafața apei, în ritmurile muzicii tradiționale, coordonate doar printr-o tijă groasă din bambus. La baza acestei măiestrii se află arta tradițională vietnameză și pasaje din viața de zi cu zi.
Nu știu care au fost elementele absorbite de cei mici la întâlnirile cu cultura orientală, însă eu, cu siguranță, am rămas cu ochii mari, gândindu-mă continuu la munca din spatele unor astfel de spectacole și la mecanismele complexe pe care le putem activa cu cele două mâini din dotare.
Diana Katharina