Ce poate fi mai derutant decât un agitat nevrotic cu nas de clovn care așteaptă să înceapă spectacolul? Al lui! Hop și eu nerăbdătoare la (și în) rândul meu, nesigură că acolo vreau să fiu. Nu de-alta, dar erau în același timp încă două spectacole pe care aș fi vrut să le văd. Mi s-a făcut frică de plictiseala agitată ce ar fi putut să urmeze. Și asta până a început cu numerele de magie clovnească bine făcute, atât de bine încât nu m-am putut abține să nu îi dejoc jocul (nu, nu m-am dat în petic, ci doar în gând). După care, tradiționalele numere de la party-urile de copii, cu baloane de săpun, la fel de bine făcute, amuzante și, spre marea mea mirare, extrem de sensibile. Mare, mare surpriză, căci încă îmi era viu în minte nevrotismul începutului. Ca în viață, când îți dai seama că masculul de lângă tine are suflet. Mic, negru, dar înduioșător, ca un balon de săpun care pâlpâie să se spargă. Runda finală, la propriu, căci s-a improvizat la modul cel mai amuzant, un meci de box, a fost la fel de jucăușă și gălăgioasă ca întreg spectacolului. Bine, un mare plus a fost spectatorul voluntar, oponentul din ringul de box, care se simțea pe scenă ca peștele în apă. Oricum ar fi să o luăm, e un spectacol de care copiii, adulții, nejucații nu doar că se vor bucura privindu-l, ci vor fi frenetici în participare. Luați-vă copiii, bunicii și soții din dotare și mergeți de-l vedeți! Se mai joacă două-trei zile și e chiar cu veselie. Pentru toată lumea!

Carmen Tărniceru